Am găsit 25 de definiții pentru cuvantul/cuvintele p:

P s. m. invar. A nouăsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială surdă (2)). [Pr.: pe].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


p1 (literă) [cit. pe / pî] s. m. / s. n., pl. p / p-uri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

p2 (sunet) [cit. ] s. m., pl. p
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

p’ormă adv. pe urmă, apoi, după aceea.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

P s. m. invar. A optsprezecea literă[1] a alfabetului, numită „pe”, și sunetul corespunzător.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

P s. m. invar. 1. A nouăsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat prin această literă (consoană oclusivă, bilabială, surdă). 2. Simbol chimic pentru fosfor. 3. (FIZ.) Simbol pentru poise. 4. (LOG.) Simbol pentru predicatul concluziei unui silogism.
Sursa: Dicționar enciclopedic

p (METR.), simbol pentru prefixul pico-.
Sursa: Dicționar enciclopedic

P1 (GENET.), simbol pentru generația parentală din cadrul experimentelor de încrucișare.
Sursa: Dicționar enciclopedic

PᾹLA, dinastie indiană (765-c. 1086), întemeiată de Gopāla, care a reunit sub dominația sa principalele provincii gangetice: Biharul, Bengalul, Orissa și Assamul. A avut capitala statală la Mudgagiri (azi Monghyr). Cel mai important suveran a fost Dharmamapāla (c. 810-850). Mari propagatori ai budismului, au favorizat răspândirea acestuia.
Sursa: Dicționar enciclopedic

PᾹNDYA, veche dinastie hindusă care a domnit în S Indiei din sec. 4 î. Hr. Capitala la Madurai. Înfloritoare în sec. 7-13, a fost răsturnată de invazia musulmană în 1311, păstrând, însă, până în sec. 16, mici nuclee de putere în Kerala.
Sursa: Dicționar enciclopedic

PᾹBNA, oraș în Rep. Bangladesh, pe râul Ichāmati, lângă fluviul Padma (Gange), la 116 km VNV de Dhāka; 122,1 mii loc. (2001). Țesătorii de iută. Centru comercial (orez). Produse meșteșugărești. Templul hindi Jor Bāngla. Rezervorul de apă P. Jubilee (1887). Două colegii ale Univ. Rājshāhi. Devine oraș în 1876.
Sursa: Dicționar enciclopedic

p m. A șaĭ-spre-zecea literă a alfabetuluĭ latin. El reprezentă [!] o consonantă labială mută care devine b cînd vibrează și coardele vocale ale gîtuluĭ și m cînd aeru e emis și pe nas.
Sursa: Dicționaru limbii românești

PᾹLI (‹ engl.; indian pāli „test, încercare”) s. f. Limbă indo-europeană din grupul indo-arian. A constituit limba literară (sec. 2-11) în care au fost redactate principiile budismului (Tipitaka), devenind ulterior limba oficială a budismului hinayana din Ceylon.
Sursa: Dicționar enciclopedic

PᾹNIHᾹTI, oraș în NE Indiei (Bengalul de Vest), la 16 KM N de Calcutta, pe malul estic al râului Hooghly; 348,4 mii loc. (2001). Nod feroviar și rutier. Suburbie industrială în aglomerația Calcutta (produse chimice – vopsele, produse de cauciuc – ciment, țesături de bumbac, tăbăcării, sticlă). Meșteșuguri (olărit). Centru comercial (orez). A constituit (1900) o municipalitate împreună cu suburbia Ᾱgarpārā, separată de orașul Barrackpore.
Sursa: Dicționar enciclopedic

PᾹNῙPAT, oraș în NV Indiei (Haryana), pe râul Yamuna, la c. 85 km N de Delhi: 354 mii loc. (2001). Centru comercial. Rafinarea salpetrului. Ind. textilă (lână și bumbac), electrotehnică (aparataj electric), a sticlei și cărămizilor. Câmpia pe care este așezat orașul a fost locul a trei bătălii importante în istoria Indiei: victoria conducătorului moghul Bābur, asupra sultanului Ibrāhῑm Lodῑ din Delhi, care marchează începutul Imperiului Mogul în India (21 apr. 1526); victoria lui Bayrām Khān, conducătorul armatei moghule, asupra conducătorului afghan Hemū, care consfințește restaurarea stăpânirii Marilor Moguli asupra Afghanistanului(5 nov. 1556); distrugerea armatei maraților, condusă de Bhāo Sahib, de către afghanii conduși de prințul Ahmad Shāh Durrāni (14 ian. 1761). Sub stăpânire britanică din 1803, este declarat municipalitate în 1867. Trei colegii afiliate la univ. Punjab.
Sursa: Dicționar enciclopedic

P’ANMUNJǑM, localitate în partea centrală a pen. Crimeea, situat în zona demilitarizată care separă Coreea de Nord de Coreea de Sud, la 8 km ESE de Kaesǒng și al 5 km S de paralela 38º lat. N. Aici s-a semnat, la 27 iul. 1953, armistițiul între O.N.U., reprezentată de de amiralul american W. Harrison, și generalul nord-coreean Nam II (Coreea de Nord nu a admis prezența Coreei de Sud la semnare), prin care lua sfârșit războiul de trei ani, declanșat (25 iun. 1950) de către R.D. Coreeană împotriva Rep. Coreea, în intenția de a reunifica cu forța pen. Coreea sub autoritate comunistă. După această dată, P. a rămas locul de întâlnire a unor conferințe internaționale pentru rezolvarea problemelor litigioase dintre cele două state coreene.
Sursa: Dicționar enciclopedic

PÃO DE AÇÚCAR [pəu di asukár] (în lb. port. „Căpățâna de zahăr”), stâncă granitică înaltă (404 m), având forma unui con, situată în SE orașului Rio de Janeiro, pe o peninsulă aflată la intrarea în G. Guanabara, la c. 2 km NE de plaja Copacabana. Loc. de belvedere pentru turiști. Telecabină.
Sursa: Dicționar enciclopedic

PᾹRVᾹTI (în sanscrită „fiica muntelui”) (în mitologia vedică), zeiță principală, fiica zeului muntelui Himalaya, Himāvat, și a zeiței Mena. Ca soție a zeului Șiva era purtătoarea energiei cosmice feminine. Simboliza fertilitatea maternă a Pământului, dar avea și o ipostază demonică, personificând violența și războaiele. Era invocată și cu alte nume: Uma (Luminoasa – ca o personifica a luminii și frumuseții), Durgā (Inccesibila), Ambika (Maica) ș.a.
Sursa: Dicționar enciclopedic

PᾹTALIPUTRA v. Patna.
Sursa: Dicționar enciclopedic

PŁOCK [puoțc], oraș în centrul Poloniei, pe Vistula, la 95 km VNV de Varșovia; 130,8 mii loc. (2000). Port fluvial. Rafinărie de petrol și combinat petrochimic. Constr. și reparații de nave fluviale; ind. constr. de mașini agricole, de prelucr. a lemnului, mat. de constr. și alim. Centru comercial. Catedrală în stil romanic (sec. 12, refăcută ulterior). Sediul episcopiei Mazoviei (1075). Aflat în stăpânirea Prusiei (1793-1806) și a Rusiei (1815-1918).
Sursa: Dicționar enciclopedic

P’OHANG, oraș în ESE Rep. Coreea, situat pe țărmul Mării Japoniei, la 106 km NNE de Pusan; 508,8 mii loc. (1995). Oțelărie.
Sursa: Dicționar enciclopedic

P’YONGYANG V. Phenian.
Sursa: Dicționar enciclopedic

P m. a 16-a literă a alfabetului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

P, p, s. m. 1. A nouăsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană ocluzivă bilabială surdă). [Pr.: pe, -pî.Pl. și: (1, n.) p-uri].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

P1COTÁJ, picotaje, s. n. (Min.) Consolidarea rocilor din galerii cu ajutorul picoților. – Din fr. picotage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)