oțopínă, oțopíne, s.f. (pop.) 1. mârțoagă, gloabă. 2. (fig.) femeie vulgară, mitocancă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
OȚOPÍNĂ, oțopine, s. f. (Reg.) Mârțoagă, gloabă.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
oțopínă și hoț- f., pl. e (rudă cu hîța-hîța și a hîțîna). Vest. Mîrțoagă, gloabă. Fig. Iron. Femeĭe vulgară, mitocancă. – Și uț- și huț-.
Sursa: Dicționaru limbii românești
oțopină f. mârțoagă: porni și el tot pe oțopina lui ISP. [Și huțupină, uțupină: origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a