Am găsit o definiție pentru cuvantul/cuvintele oțetea:
OȚETEA, Andrei (1894-1977, n. sat Sibiel, jud. Sibiu), istoric român. Acad. (1955), prof. univ. la Iași și București. Director (1947-1848 și 1956-1970) al Institutului de Istorie „N. Iorga”. Contribuții fundamentale în domeniul istorie moderne europene și românești. Lucrări le sale se caracterizează prin putere de sinteză și claritate. A desfășurat un efort tenace pentru restabilirea valorilor autentice ale istoriografiei și pentru înlăturarea aberațiilor din epoca stalinistă („François Guichardin – sa vie publique et sa pensée politique”, „Contribution à la Question d’Orient”, „Tudor Vladimirescu și mișcarea eteristă în țările române, 1821-1822”, „Renașterea și Reforma”). Sursa: Dicționar enciclopedic
Forme flexionare:
oțetea - Verb, Indicativ, imperfect, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul oțeti
oțețea - Verb, Indicativ, imperfect, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul oțeți