OȘTÍRE, oștiri, s. f. (Pop.) Armată, oaste, oștime. – V. oști.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a oștíre f. (d. oștesc). Vechĭ. Expedițiune militară. Azĭ. Oaste.
Sursa: Dicționaru limbii românești
oștíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. oștírii; pl. oștíriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită oștire f. armată. [V. oaste].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
oștire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul oști