OXITÓN, -Ă adj., s.n. (Cuvânt) accentuat pe ultima silabă. [< fr. oxyton, cf. gr. oxytonos < oxys – ascuțit. tonos – accent].
Sursa: Dicționar de neologisme
OXITÓN, -Ă adj., s. n. (cuvânt) accentuat pe ultima silabă. (< fr. oxyton)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
OXITÓN, oxitoane, s. n. Cuvânt care are accentul pe ultima silabă. – Fr. oxyton (<gr.).Sursa: Dicționarul limbii române moderne !oxitón1 adj. m.; f. oxitónă, pl. oxitóneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită oxitón2 s. n., pl. oxitóneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită OXITÓN, -Ă adj., s.n. (Cuvânt) accentuat pe ultima silabă. [< fr. oxyton, cf. gr. oxytonos < oxys – ascuțit. tonos – accent].
Sursa: Dicționar de neologisme
OXITÓN, -Ă adj., s. n. (cuvânt) accentuat pe ultima silabă. (< fr. oxyton)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
OXITÓN, oxitoane, s. n. Cuvânt care are accentul pe ultima silabă. – Fr. oxyton (<gr.).Sursa: Dicționarul limbii române moderne !oxitón1 adj. m.; f. oxitónă, pl. oxitóneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită oxitón2 s. n., pl. oxitóneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită