Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele oxiton:

OXITÓN, -Ă adj., s.n. (Cuvânt) accentuat pe ultima silabă. [< fr. oxyton, cf. gr. oxytonos < oxys – ascuțit. tonos – accent].
Sursa: Dicționar de neologisme

OXITÓN, -Ă adj., s. n. (cuvânt) accentuat pe ultima silabă. (< fr. oxyton)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


OXITÓN, oxitoane, s. n. Cuvânt care are accentul pe ultima silabă. – Fr. oxyton (<gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

!oxitón1 adj. m.; f. oxitónă, pl. oxitóne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

oxitón2 s. n., pl. oxitóne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

OXITÓN, -Ă adj., s.n. (Cuvânt) accentuat pe ultima silabă. [< fr. oxyton, cf. gr. oxytonos < oxys – ascuțit. tonos – accent].
Sursa: Dicționar de neologisme

OXITÓN, -Ă adj., s. n. (cuvânt) accentuat pe ultima silabă. (< fr. oxyton)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

OXITÓN, oxitoane, s. n. Cuvânt care are accentul pe ultima silabă. – Fr. oxyton (<gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

!oxitón1 adj. m.; f. oxitónă, pl. oxitóne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

oxitón2 s. n., pl. oxitóne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită