Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele otto:

OTTO, numele a patru regi și împărați germani. Mai importanți: 1. O. I cel Mare, rege (936-973) și împărat (din 1962) din dinastia Saxonia. A înfrânt în 939 revolta marilor feudali, a supus triburile slavilor polabi (939-940), a obținut o strălucită victorie asupra maghiarilor la Lechfeld (955) și a întreprins în 951-952, 961-962. 966-972 campanii de cucerire în Pen. Italică. A pus bazele unui întins imperiu, care mai târziu s-a numit Sfântul Imp. Roman de Națiune Germană. 2. O. IV de Braunshweig, rege (1198-1215) și împărat (din 1209). S-a aflat într-un îndelungat conflict cu Filip de Suabia pentru tronul Germaniei, cu papa Innocențiu III, care l-a excomunicat (1210) și cu regele Franței, Filip II August, care l-a învins la Bouvines (1214). În 1215 a fost obligat de Frederic II de Hohenstaufen să renunțe la tron.
Sursa: Dicționar enciclopedic


OTTO, Frei (n. 1925), arhitect german. Exponent al funcționalismului, a creat acoperișuri suspendate pe cabluri de oțel și membrane plastice (Stadionul olimpic din München, Sala polivalentă din Mannheim, Pavilionul Expoziției Internaționale de la Montréal, Centrul Congreselor din Mecca, Sediul guvernului din Riyadh).
Sursa: Dicționar enciclopedic

OTTO, Kristin (n. 1966), Înotătoare germană. Câștigătoare a șase medalii de aur la Jocurile olimpice de la Seul (1988) (patru în probe individuale și două cu echipa).
Sursa: Dicționar enciclopedic

OTTO, Nikolaus August (1832-1891), inginer și industriaș german. A lucrat împreună cu E. Langen la construirea motorului cu ardere internă (1867), a realizat un motor în patru timpi cu combustibil gazos (1862), în colaborare cu F. Rings, și un motor cu combustibil lichid (benzină, 1878).
Sursa: Dicționar enciclopedic

OTTO, Rudolf (1860-1937), filozof, teolog evanghelic și istoric al religiilor german. Prof. univ. la Göttingen, Breslau și Marburg. Importante contribuții la constituirea istoriei religiilor ca știință autonomă și la cercetarea gândirii sud-asiatice și indiene. Atacând raționalismul religios și teologiile raționale, O. demonstrează că esența oricărei religii este un fapt irațional ireductibil ce nu poate fi cunoscut ca orice alt obiect, ci numai experimentat la nivelul existenței omului („Sacrul”, „Despre numinos”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

OTTO, numele a patru regi și împărați germani. Mai importanți: 1. O. I cel Mare, rege (936-973) și împărat (din 1962) din dinastia Saxonia. A înfrânt în 939 revolta marilor feudali, a supus triburile slavilor polabi (939-940), a obținut o strălucită victorie asupra maghiarilor la Lechfeld (955) și a întreprins în 951-952, 961-962. 966-972 campanii de cucerire în Pen. Italică. A pus bazele unui întins imperiu, care mai târziu s-a numit Sfântul Imp. Roman de Națiune Germană. 2. O. IV de Braunshweig, rege (1198-1215) și împărat (din 1209). S-a aflat într-un îndelungat conflict cu Filip de Suabia pentru tronul Germaniei, cu papa Innocențiu III, care l-a excomunicat (1210) și cu regele Franței, Filip II August, care l-a învins la Bouvines (1214). În 1215 a fost obligat de Frederic II de Hohenstaufen să renunțe la tron.
Sursa: Dicționar enciclopedic

OTTO, Frei (n. 1925), arhitect german. Exponent al funcționalismului, a creat acoperișuri suspendate pe cabluri de oțel și membrane plastice (Stadionul olimpic din München, Sala polivalentă din Mannheim, Pavilionul Expoziției Internaționale de la Montréal, Centrul Congreselor din Mecca, Sediul guvernului din Riyadh).
Sursa: Dicționar enciclopedic

OTTO, Kristin (n. 1966), Înotătoare germană. Câștigătoare a șase medalii de aur la Jocurile olimpice de la Seul (1988) (patru în probe individuale și două cu echipa).
Sursa: Dicționar enciclopedic

OTTO, Nikolaus August (1832-1891), inginer și industriaș german. A lucrat împreună cu E. Langen la construirea motorului cu ardere internă (1867), a realizat un motor în patru timpi cu combustibil gazos (1862), în colaborare cu F. Rings, și un motor cu combustibil lichid (benzină, 1878).
Sursa: Dicționar enciclopedic

OTTO, Rudolf (1860-1937), filozof, teolog evanghelic și istoric al religiilor german. Prof. univ. la Göttingen, Breslau și Marburg. Importante contribuții la constituirea istoriei religiilor ca știință autonomă și la cercetarea gândirii sud-asiatice și indiene. Atacând raționalismul religios și teologiile raționale, O. demonstrează că esența oricărei religii este un fapt irațional ireductibil ce nu poate fi cunoscut ca orice alt obiect, ci numai experimentat la nivelul existenței omului („Sacrul”, „Despre numinos”).
Sursa: Dicționar enciclopedic