OTREÁPĂ, otrepe, s. f. 1. Cârpă (de șters), zdreanță. 2. Fig. Om de nimic, fără caracter, lipsit de voință; secătură, lepădătură. – Din sl. otrepĩ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a otreápă (otrépe), s. f. – Cîrpă, zdreanță, om de nimic. – Var. otrep. Sl. otrepi „cîlți” (Cihac, II, 405; Conev 62), cf. bg. utrepkă, rus. otrepie.Sursa: Dicționarul etimologic român
otreápă f., pl. epe (din pluralu luĭ otrep). Munt. Cîrpă foarte murdară, paceavură, tearfă. Fig. Obĭect de batjocură: doară nu-s otreapa lor!
Sursa: Dicționaru limbii românești
otreápă (pop.) (o-trea-) s. f., g.-d. art. otrépei; pl. otrépeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită otreapă f. 1. cârpă de șters; 2. fig. netrebnic: o otreapă de om. [Slav. OTREPĬ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a