Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele otac:

OTÁC, otace, s. n. (Reg.) 1. Colibă care servește ca adăpost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului; odaie. 2. Loc împrejmuit, pe câmp sau la munte, unde stau (noaptea) oile sau vitele. [Pl. și: otacuri] – Din tc. otak „cort mare”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


loading...
otác (otácuri), s. n.1. Tabără, cazarmă, cantonament. – 2. Refugiu. – 3. Stînă. Tc. otakarab. otagh (Loebel 71; Șeineanu, II, 278; Lokotsch 1592). Sec. XVII.
Sursa: Dicționarul etimologic român

otác n., pl. e (turc. otak, d. ar. otagh, cort mare și împodobit). Vechĭ. Cort de comandant. Azĭ. Sud. Adăpost provizoriŭ de plugarĭ saŭ de cĭobanĭ la cîmp (odaĭe) orĭ de pescarĭ. Culcuș: otacu hoților. Btș. Baracă pe roate. – Și hotac (Munt. vest). V. saĭvan.
Sursa: Dicționaru limbii românești

otác (reg.) s. n., pl. otáce
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

otac n. loc pe câmp pentru șederea ciobanilor și adăpostirea vitelor. [Vechiu-rom. otac, cort împodobit = turc. OTAK, cort împărătesc: termen tehnic militar limitat, în limba modernă, la sfera pastorală].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

OTÁC, otace, s. n. (Reg.) 1. Colibă care servește ca adăpost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului; odaie. 2. Loc împrejmuit, pe câmp sau la munte, unde stau (noaptea) oile sau vitele. [Pl. și: otacuri] – Din tc. otak „cort mare”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

otác (otácuri), s. n.1. Tabără, cazarmă, cantonament. – 2. Refugiu. – 3. Stînă. Tc. otakarab. otagh (Loebel 71; Șeineanu, II, 278; Lokotsch 1592). Sec. XVII.
Sursa: Dicționarul etimologic român

otác n., pl. e (turc. otak, d. ar. otagh, cort mare și împodobit). Vechĭ. Cort de comandant. Azĭ. Sud. Adăpost provizoriŭ de plugarĭ saŭ de cĭobanĭ la cîmp (odaĭe) orĭ de pescarĭ. Culcuș: otacu hoților. Btș. Baracă pe roate. – Și hotac (Munt. vest). V. saĭvan.
Sursa: Dicționaru limbii românești

otác (reg.) s. n., pl. otáce
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

otac n. loc pe câmp pentru șederea ciobanilor și adăpostirea vitelor. [Vechiu-rom. otac, cort împodobit = turc. OTAK, cort împărătesc: termen tehnic militar limitat, în limba modernă, la sfera pastorală].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a