OSTROPẮȚ s. n. v. ostropeț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ostropắț (-țuri), s. n. – (Mold.) Fel de mîncare din carne de pasăre sau de vînat cu sos picant cu oțet și usturoi. – Var. (Munt.) ostropel. Comp. din sl. ostro- „picant, înțepător”, cu bg., sb. pečeno „friptură”, pentru comp., cf. bg. ostrovrăh „ascuțit la vîrf”, ostroglav „cu cap ascuțit” etc. Cf. Cihac, II, 232 (după Tiktin, din ostrop ‹ sl. ostru și sl. drobu „potroace”; după Scriban, din sl. *ostropici).Sursa: Dicționarul etimologic român
ostropắț (est) n., pl. ețe și ățurĭ, și ostropĭél (vest) n., pl. e (vsl. *ostropĭcĭ, d. ostrŭ, ascuțit, aspru, acru; sîrb. ostika, oțet). Mîncare de puĭ cu sos de oțet, usturoĭ și făină.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ostropăț (ostropel) n. tocană de miel cu usturoiu: avusesem poftă să mănânc un ostropăț AL. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a