ORTOGONALITÁTE s. f. Proprietatea de a fi ortogonal. – Din fr. orthogonalité.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ORTOGONALITÁTE s.f. Însușirea de a fi ortogonal. [Cf. fr. orthogonalité].
Sursa: Dicționar de neologisme
ortogonalitáte s. f., g.-d. art. ortogonalitắțiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită