Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele ortogonal:

ORTOGONÁL, -Ă, ortogonali, -e, adj. (Despre figuri geometrice) Care formează unghiuri drepte. ◊ Proiecție ortogonală = proiecție obținută prin trasarea unei perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiecție. ♦ (Despre curbe) Care se întretaie astfel încât tangentele lor în punctul de intersecție să fie perpendiculare. ♦ (Despre suprafețe) Care se întretaie astfel încât planurile lor tangente în orice punct al curbei de intersecție să fie perpendiculare. – Din fr. orthogonal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ORTOGONÁL, -Ă adj. Care formează unghiuri drepte. ♦ Proiecție ortogonală = proiecție obținută prin ducerea de perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiecție; proiecție ortografică. ♦ (Despre suprafețe, despre curbe) Care se întretaie astfel încât tangentele lor în punctul de intersecție să fie perpendiculare. [< fr. orthogonal, cf. gr. orthos – drept, gonia – unghi].
Sursa: Dicționar de neologisme

ORTOGONÁL, -Ă adj. care formează unghiuri drepte. ♦ proiecție ~ă = proiecție prin ducerea de perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiecție. ◊ (despre curbe, suprafețe) care se întretaie astfel încât tangentele lor în punctul de intersecție să fie perpendiculare; (despre funcții) cu produs scalar nul. (< fr. orthogonal)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ortogonál adj. m., pl. ortogonáli; f. ortogonálă, pl. ortogonále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită