ORTODIAGRAFÍE, ortodiagrafii, s. f. Formă de reproducere cu ajutorul razelor Roentgen, care scoate în evidență conturul exterior și mărimea organelor interne. [Pr.: -di-a-] – Din fr. orthodiagraphie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ORTODIAGRAFÍE s.f. Formă de reproducere cu ajutorul razelor roentgen, care scoate în mod deosebit în evidență poziția și mărimea organelor. [Gen. -iei. / < fr. orthodiagraphie].
Sursa: Dicționar de neologisme
ORTODIAGRAFÍE s. f. procedeu radioscopic de punere în evidență a poziției și dimensiunilor reale ale organelor. (< fr. orthodiagraphie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ortodiagrafíe (-di-a-gra-) s. f., art. ortodiagrafía, g.-d. art. ortodiagrafíei; pl. ortodiagrafíi, art. ortodiagrafíileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită