ORIÉNT s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, situat în direcția în care răsare soarele; răsărit, est; p. ext. spațiul geografic situat la est față de un punct de referință (îndeosebi Asia și estul Africii); nume generic pentru țările sau popoarele din acest spațiu. [Pr.: -ri-ent] – Din fr. orient, lat. oriens, -ntis, germ. Orient.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ORIÉNT s.n. Răsărit, est. ♦ Teritoriu, regiune de răsărit; (spec.) spațiu geografic situat la răsăritul Europei. [Pron. -ri-ent. / < fr. orient, cf. it. oriente, lat. oriens].
Sursa: Dicționar de neologisme
ORIÉNT s. n. răsărit, est; spațiul geografic din răsăritul Europei. (< fr. orient, lat. oriens, germ. Orient)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ORIENT 1. Denumire uzuală atribuită spațiului geografic de la răsărit (îndeosebi Asia și Africa de Est) 2. Orientul Apropiat, denumire a spațiului geografic care cuprinde țările situate în V Asiei și NE Africii (Turcia, Cipru, Siria, Liban, Israel, Iordania, Arabia Saudită, Yemen, Egipt, Sudan ș.a.). În literatura occidentală acest spațiu geografic este restrâns la V Asiei (Turcia, Siria, Liban, Israel) și Grecia. 3. Orientul Îndepărtat v. Extremul Orient. 4. Orientul Mijlociu, denumire dată spațiului geografic care cuprinde Irakul, Iranul și Afghanistanului. Literatura americană include în Orientul Miljlociu și Țările Orientului Apropiat.Sursa: Dicționar enciclopedic oriént (punct cardinal) (rar) (-ri-ent) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *Oriént (zonă geografică) (-ri-ent) s. propriu n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *oriént n., pl. e și urĭ (lat. óriens, -éntis, d. oriri, a răsări. V. origine). Răsărit, est, punctu ceruluĭ de unde soarele se înalță la orizont: corabia înainta spre orient. Levant, țările situate la răsăritu măriĭ Mediterane (peninsula Balcanică, Anatolia, Siria, Egiptu, Arabia, Persia, Armenia, sudu Rusiiĭ): o călătorie în Orient. Extremu Orient, China, Japonia, Indochina. Marele Orient, loja centrală a masonilor. Chestiunea Orientuluĭ, lupta care exista între statele Eŭropeĭ p. ocuparea Constantinopoluluĭ dacă Turcia s´ar fi prăbușit. V. occident.
Sursa: Dicționaru limbii românești
orient n. 1. răsărit; 2. țară în Azia răsăriteană: a călători în orient; extremul orient, China, Japonia, etc.; chestiunea Orientului, luptă ce durează de aproape un secol între diferitele State europene relativ la posesiunea Dardanelelor, azi în puterea Turcilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a