ORGANOTERAPÍE, organoterapii, s. f. Tratament medical care constă în administrarea de extracte de organe sau de glande endocrine; opoterapie. – Din fr. organothérapie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ORGANOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament care constă în administrarea de extracte de organe sau chiar de organe. [Gen. -iei. / < fr. organothérapie, cf. gr. organon – organ, therapeia – tratament].
Sursa: Dicționar de neologisme
ORGANOTERAPÍE s. f. opoterapie. (< fr. organothérapie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*organoterapíe f. (organ și terapie ca´n opoterapie). Med. Opoterapie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
organoterapíe s. f., art. organoterapía, g.-d. art. organoterapíei; pl. organoterapíi, art. organoterapíileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită