ORÉȘNIȚĂ, oreșnițe, s. f. Plantă erbacee agățătoare, meliferă, cu frunzele terminate printr-un cârcel ramificat, cu florile purpurii, plăcut mirositoare și cu un tubercul comestibil (Lathyrus tuberosus). – Et. nec. Cf. bg., scr. orešak.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a oréșniță, V. orașniță.
Sursa: Dicționaru limbii românești
oréșniță s. f., g.-d. art. oréșniței; pl. oréșnițeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită oreșniță f. plantă leguminoasă, numită și bobușor. [Cf. slav. OREHŬ, nucă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a