ORCÁN, orcane, s. n. 1. (Met.) Ciclon tropical care se manifestă în sudul Asiei. 2. (Înv.) Uragan. – Din germ. Orkan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ORCÁN s. n. (met.) ciclon tropical care se manifestă în sudul Asiei. (< germ. Orkan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
orcán (-ni), s. n. – Uragan. Germ. Orkan (Candrea; Scriban). Termen literar, fără uz curent.Sursa: Dicționarul etimologic român *orcán, V. uragan.
Sursa: Dicționaru limbii românești
orcán (ciclon) s. n., pl. orcáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită orcan n. uragan; fig. ale patimilor orcane EM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Orcan m. al doilea Sultan al Turcilor, urmă (1326) tatălui său Osman I; el își întinse domnia până la porțile Constantinopolii și muri în 1360.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ORCÁN, orcane, s. n. 1. (Met.) Ciclon tropical care se manifestă în sudul Asiei. 2. (Înv.) Uragan. – Din germ. Orkan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ORCÁN s. n. (met.) ciclon tropical care se manifestă în sudul Asiei. (< germ. Orkan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
orcán (-ni), s. n. – Uragan. Germ. Orkan (Candrea; Scriban). Termen literar, fără uz curent.Sursa: Dicționarul etimologic român *orcán, V. uragan.
Sursa: Dicționaru limbii românești
orcán (ciclon) s. n., pl. orcáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită orcan n. uragan; fig. ale patimilor orcane EM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Orcan m. al doilea Sultan al Turcilor, urmă (1326) tatălui său Osman I; el își întinse domnia până la porțile Constantinopolii și muri în 1360.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a