Am găsit 3 definiții pentru cuvantul/cuvintele orbete:

ORBÉTE s. m. v. orbeț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ORBÉTE (‹ orb) s. m. Mamifer rozător subteran, asemănător cu cârtița, cu ochii ascunși sub piele, cu incisivi și gheare mari (genul Spalax), reprezentat în România prin două specii, orbetele mare (S. microphthalmus) și orbetele mic (S. leucodon); (pop.) cățelul-pământului sau țâncul pământului. Se hrănește cu rădăcini, tuberculi și chiar plante verzi, producând pagube în grădinile de zarzavat. Trăiește îndeosebi în zona de stepă și silvostepă și în Pod. Transilvaniei.
Sursa: Dicționar enciclopedic

orbéte (animal) s. m., pl. orbéți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Forme flexionare:

orbețe - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul orbeț

orbețe - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul orbeț

orbețe - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul orbeț