ORÁJ, oraje, s. n. (Met.) Fulger însoțit de tunet. – Din fr. orage.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ORÁJ s.n. (Met.) Furtună, vijelie. [< fr. orage].
Sursa: Dicționar de neologisme
ORÁJ s. n. (met.) furtună, vijelie. (< fr. orage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme