Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele oponent:

OPONÉNT, -Ă, oponenți, -te, s. m. și f. Persoană care își exercită dreptul de opoziție; opozant. – Din germ. Opponent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


OPONÉNT s.m. Cel care face opoziție; opozant. [Pl. -nți. / cf. germ. Opponent, it. opponente].
Sursa: Dicționar de neologisme

OPONÉNT, -Ă s. m. f. cel care face opoziție; opozant. (< germ. Opponent, it. opponente)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*oponént, -ă adj. și s. (lat. oppónens, -éntis. V. ex-ponent). Care opune. Care face opozițiune, care se opune uneĭ sentențe [!] judiciare. Care face parte din partidu opozițiuniĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

oponént s. m., pl. oponénți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

oponent a. și m. 1. Jur. care s´opune unei sentințe, care face opozițiune; 2. care s´opune unei măsuri, care combate o opiniune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a