OPÁC2, -Ă, opaci, -ce, adj. 1. Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparență, nestrăveziu. ♦ Care nu permite trecerea unei radiații electromagnetice sau corpusculare. ♦ Lipsit de strălucire, întunecat. 2. Fig. Cu orizont mărginit, îngust la minte, obtuz. – Din fr. opaque, lat. opacus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a OPÁC1, opace, s. n. Cui cu care se prinde vâsla de luntre. – Et. nec. Cf. opacină.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
OPÁC, -Ă adj. 1. Prin care nu străbate lumina. ♦ Dens, de nepătruns. ♦ Întunecat, înnorat, întunecos. 2. (Fig.) Lipsit de inteligență; obtuz. [< fr. opaque, it. opaco, lat. opacus].
Sursa: Dicționar de neologisme
OPÁC, -Ă adj. 1. lipsit de transparență, prin care nu străbate lumina. ◊ dens, de nepătruns. ◊ lipsit de strălucire, întunecat, înnorat, întunecos. 2. (fig.) lipsit de inteligență; mărginit, obtuz. (< fr. opaque, lat. opacus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
1) opác n., pl. e (vsl. opako, înapoĭ. V. opacină). Munt. est. Scarmos, strapazan, bățu de care se fixează lopata luntriĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) opác, -ă adj. (bg. sîrb. opak. Îndărătnic. V. opac 1). Trans. vest. Prost, dobitoc.
Sursa: Dicționaru limbii românești
3) *opác, -ă adj. (lat. opácus). Pin [!] care nu se vede, care nu e transparent: vasele de lut îs opace.
Sursa: Dicționaru limbii românești
opác1 adj. m., pl. opáci; f. opácă, pl. opáceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită opác2 s. n., pl. opáceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită opac a. prin care nu poate pătrunde lumina.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
opac n. cuiul de care se prinde vâsla de luntre. [Slav. OPAKO, înapoi, din dos].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a