Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele oligarhie:

OLIGARHÍE, oligarhii, s. f. 1. Formă de conducere a statului, în care puterea politică și economică este deținută de un număr restrâns de persoane. ♦ Grup de persoane care exercită puterea într-o astfel de formă de guvernământ. 2. (În sintagma) Oligarhie financiară = grup restrâns de mari posesori ai capitalului financiar, care domină viața economică a unui stat. – Din ngr. oligarhía, fr. oligarchie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


OLIGARHÍE s.f. 1. Guvernare, conducere în care puterea este exercitată numai de un mic număr de persoane sau de familii; oligocrație. ♦ Stat cu o asemenea formă de guvernământ. 2. Dominația politică și economică a unui grup, reprezentanți ai marelui capital monopolist; grup care exercită dominația politică-economică. [Gen. -iei. / cf. fr. oligarchie, it. oligarchia, gr. oligarchia < oligos – puțin, arche – putere].
Sursa: Dicționar de neologisme

OLIGARHÍE s. f. 1. formă de guvernământ în care puterea este exercitată de un număr mic de persoane sau de familii. ◊ grup de persoane care exercită puterea într-o asemenea formă de guvernământ. 2. ~ financiară = grup restrâns de reprezentanți ai capitalului financiar care dețin sau controlează ramurile principale ale economiei. (< fr. oligarchie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*oligarhíe f. (vgr. oligarhía, d. oligos, puțin, și arhé, domnie. V. mon-arhie). Guvern în care autoritatea e numaĭ în mîna cîtor-va: oligarhia înlocui la Atena regalitatea primitivă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

!oligarhíe (-li-gar-/-lig-ar-) s. f., art. oligarhía, g.-d. art. oligarhíei; pl. oligarhíi, art. oligarhíile
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

oligarhie f. guvern în care autoritatea suverană depinde de un mic număr de persoane: republica Veneției era o oligarhie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a