Am găsit 21 de definiții pentru cuvantul/cuvintele olan:

OLÁN1, olani, s. m. Monedă de aur olandeză care a circulat până în sec. XIX și în țările românești. – Et. nec. Cf. Olan[da].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


OLÁN2, olane, s. n. 1. Piesă de argilă arsă, de obicei de formă semicilindrică, folosită pentru executarea învelitorilor la acoperișurile unor clădiri. 2. Tub de argilă arsă, din care se fac canale de scurgere a apei, coșuri pentru fum etc. [Var.: olánă s. f.] – Ol + suf. -an.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

1) olán m. (turc. oghlan. V. icĭoglan, ulan). Fc. Flăcăŭ robust.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) olán n., pl. e (d. oală). Tub scurt de lut ars care servește la făcut stîlpĭ la sobe și conducte de apă. Țiglă, oală, placă curbă de lut ars cu care se acopere [!] casele. (ȘI olană f., pl. e). V. tulă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

olán1 (monedă) s. m., pl. oláni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

olán2 (piesă de argilă) s. n., pl. oláne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

olan n. 1. canal, urloiu de cișmea; 2. țiglă de învelit case, sobe. [Tras din oală sau ol].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

OLÁN1, olani, s. m. Monedă de aur olandeză care a circulat până în sec. XIX și în țările românești. – Et. nec. Cf. Olan[da].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

OLÁN2, olane, s. n. 1. Piesă de argilă arsă, de obicei de formă semicilindrică, folosită pentru executarea învelitorilor la acoperișurile unor clădiri. 2. Tub de argilă arsă, din care se fac canale de scurgere a apei, coșuri pentru fum etc. [Var.: olánă s. f.] – Ol + suf. -an.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

1) olán m. (turc. oghlan. V. icĭoglan, ulan). Fc. Flăcăŭ robust.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) olán n., pl. e (d. oală). Tub scurt de lut ars care servește la făcut stîlpĭ la sobe și conducte de apă. Țiglă, oală, placă curbă de lut ars cu care se acopere [!] casele. (ȘI olană f., pl. e). V. tulă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

olán1 (monedă) s. m., pl. oláni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

olán2 (piesă de argilă) s. n., pl. oláne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

olan n. 1. canal, urloiu de cișmea; 2. țiglă de învelit case, sobe. [Tras din oală sau ol].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

OLÁN1, olani, s. m. Monedă de aur olandeză care a circulat până în sec. XIX și în țările românești. – Et. nec. Cf. Olan[da].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

OLÁN2, olane, s. n. 1. Piesă de argilă arsă, de obicei de formă semicilindrică, folosită pentru executarea învelitorilor la acoperișurile unor clădiri. 2. Tub de argilă arsă, din care se fac canale de scurgere a apei, coșuri pentru fum etc. [Var.: olánă s. f.] – Ol + suf. -an.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

1) olán m. (turc. oghlan. V. icĭoglan, ulan). Fc. Flăcăŭ robust.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) olán n., pl. e (d. oală). Tub scurt de lut ars care servește la făcut stîlpĭ la sobe și conducte de apă. Țiglă, oală, placă curbă de lut ars cu care se acopere [!] casele. (ȘI olană f., pl. e). V. tulă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

olán1 (monedă) s. m., pl. oláni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

olán2 (piesă de argilă) s. n., pl. oláne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

olan n. 1. canal, urloiu de cișmea; 2. țiglă de învelit case, sobe. [Tras din oală sau ol].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a