OL s. n. v. oală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a –OL Element secund de compunere savantă care indică funcția chimică de alcool sau fenol al unei substanțe. [< fr., germ. -ol].
Sursa: Dicționar de neologisme
-ÓL elem. ole2(o)-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ol n., pl. oale și olurĭ (d. oală). Mold. Trans. Oală care nu se pune la foc, ca glastrele și ca cele înalte și strîmte pentru smîntînă. Olan, tub de lut.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ol n. Mold. oală lungăreață curmată la mijloc: în oluri se pune laptele prins. [Tras din oală].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a