Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele ojină:

OJÍNĂ, ojíne, s. f. (Trans. centr.) Pauză de masă foarte scurtă după-amiaza, la munca câmpului. (din magh. (reg. și lit.) ozsonna < sl.) [etim. Magy. Ért. Sz.]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare


ojínă, ojíne, s.f. (reg.) gustare la orele 4-5 după masă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

ojínă (-ni), s. f. – (Mold., Trans.) Gustare. – Var. ujină. Sl. (sb., bg.) užina (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 226), cf. mag. ozsona.Der. ojini (var. ujini), vb. (a lua o gustare).
Sursa: Dicționarul etimologic român

OJÍNĂ s. f. (Reg.) Moment al zilei situat la jumătatea timpului dintre amiază și asfințit; gustare care se ia în acest moment al zilei. – Bg., sb. užina.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ojínă și ujínă f., pl. ĭ și e (vsl. sîrb. bg. užina, rus. úzin, pol. južyna; ung. ozsonna, úzsonna). Ban. Trans. Mold. Cină pe la 4 ceasurĭ după amează. V. prînzișor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ojínă, ojine, (ojână, ujină), s.f. – Chindie (Bud 1908): „Când o fo pă la ojină” (Țiplea 1906: 416). – Din sl. užina.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

ojină (ujină) f. Mold. mâncare între gustare și cină. [Slav. UJINA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

OJÍNĂ, ojíne, s. f. (Trans. centr.) Pauză de masă foarte scurtă după-amiaza, la munca câmpului. (din magh. (reg. și lit.) ozsonna < sl.) [etim. Magy. Ért. Sz.]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare

ojínă, ojíne, s.f. (reg.) gustare la orele 4-5 după masă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

ojínă (-ni), s. f. – (Mold., Trans.) Gustare. – Var. ujină. Sl. (sb., bg.) užina (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 226), cf. mag. ozsona.Der. ojini (var. ujini), vb. (a lua o gustare).
Sursa: Dicționarul etimologic român

OJÍNĂ s. f. (Reg.) Moment al zilei situat la jumătatea timpului dintre amiază și asfințit; gustare care se ia în acest moment al zilei. – Bg., sb. užina.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ojínă și ujínă f., pl. ĭ și e (vsl. sîrb. bg. užina, rus. úzin, pol. južyna; ung. ozsonna, úzsonna). Ban. Trans. Mold. Cină pe la 4 ceasurĭ după amează. V. prînzișor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ojínă, ojine, (ojână, ujină), s.f. – Chindie (Bud 1908): „Când o fo pă la ojină” (Țiplea 1906: 416). – Din sl. užina.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

ojină (ujină) f. Mold. mâncare între gustare și cină. [Slav. UJINA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a