OIÉR, oieri, s. m. 1. Crescător, proprietar sau negustor de oi; p. ext. păstor, cioban. 2. (Înv.) Slujbaș însărcinat cu încasarea oieritului1. 3. (Astron.; art., rar) Lira1. [Pr.: o-ier] – Oaie + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a oĭér m. (d. oaĭe). Păstor (saŭ și nepăstor) proprietar de oĭ, tîrlaș.
Sursa: Dicționaru limbii românești
oiér s. m., pl. oiériSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită oier m. păstor de oi.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a