Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele oficiant:

OFICIÁNT, -Ă, oficianți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care oficiază (slujba bisericească). 2. S. m. și f. (Grad de) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat. [Pr.: -ci-ant] – Din fr. officiant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


OFICIÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Rar) (Cel) care slujește, care oficiază (o slujbă religioasă). [Pron. -ci-ant. / cf. fr. officiant].
Sursa: Dicționar de neologisme

OFICIÁNT, -Ă adj., s. m. f. 1. (preot) care oficiază o slujbă religioasă. 2. (grad de) funcționar în unele instituții de stat; (spec.) funcționar de poștă. (< fr. officiant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*oficiánt, -ă adj. și s. (fr. officiant, part. d. officier, a oficia). Care oficiază. Funcționar de un grad maĭ înalt la poștă, telegraf și telefon.
Sursa: Dicționaru limbii românești

oficiánt (-ci-ant) adj. m., s. m., pl. oficiánți; adj. f., s. f. oficiántă, pl. oficiánte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

oficiant m. 1. cel ce oficiază la biserică; 2. funcționar: oficianții publici ai averilor Statului; 3. amploiat la poștă: oficiant de clasa I.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

OFICIÁNT, -Ă, oficianți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care oficiază (slujba religioasă). 2. S. m. și f. (Grad de) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat. [Pr.: -ci-ant] – Din fr. offîciant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)