ODEÓN, odeoane, s. n. Tip de edificiu specific antichității greco-romane, destinat manifestărilor culturale. [Pr.: -de-on] – Din fr. odéon.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ODEÓN s.n. Teatru acoperit pentru audiții muzicale, la greci și la romani. (cf. fr. odéon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ODEÓN s.n. 1. Teatru destinat în special reprezentațiilor muzicale, la greci și la romani. 2. Denumire dată unor teatre moderne. [< fr. odéon].
Sursa: Dicționar de neologisme
ODEÓN (‹ fr.; {s} lat. odeum „teatru mic”) s. n. 1. (În Antichitate) Teatru destinat la greci și romani, în special, spectacolelor muzicale (cel mai vechi o. cunoscut a fost construit de Pericle la Atena, iar cel mai vechi păstrat este cel de la Pompei). 2. Denumire dată unor teatre moderne. Unul dintre cele mai celebre a fost teatrul O. construit la Paris (1779-1782) de M.-J. Peyre și Ch. de Wailly și care, fiind ars de multe ori, a fost reconstruit de J.F. Chalgrin (1808), apoi de Prévost și Baraguey (în 1820); astăzi adăpostește Teatrul Europei.Sursa: Dicționar enciclopedic odeón (-de-on) s. n., pl. odeoáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ODEÓN, odeoane, s. n. Tip de edificiu specific Antichității greco-romane, destinat manifestărilor culturale. [Pr.: -de-on] – Din fr. odéon.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)