Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele ocular:

OCULÁR, -Ă, oculari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de ochi1, privitor la ochi1, al ochiului1. ◊ Martor ocular = persoană care a văzut cum s-a petrecut un fapt. 2. S. n. Sistem optic convergent sau divergent alcătuit dintr-o lentilă sau dintr-un grup de lentile ale unui instrument optic, care servește la observarea imaginii date de obiectivul microscopului, al lunetei etc. – Din fr. oculaire, lat. ocularius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


OCULÁR, -Ă adj. Referitor la ochi, al ochiului. ◊ Martor ocular = persoană care poate depune mărturie pentru fapte pe care le-a văzut petrecându-se sub ochii săi; distanță oculară = distanță dintre centrele optice ale ochilor. // s.n. Lentilă a unei lunete, a unui microscop etc. care este așezată în partea unde se găsește ochiul observatorului. [Cf. fr. oculaire < lat. oculus – ochi].
Sursa: Dicționar de neologisme

OCULÁR, -Ă I. adj. referitor la ochi. ♦ martor ~ = cel care poate depune mărturie pentru fapte pe care le-a văzut petrecându-se sub ochii săi. II. s. n. sistem optic al unei lunete, al unui microscop în partea unde se găsește ochiul observatorului. (< fr. oculaire, lat. ocularius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*oculár, -ă adj. (lat. ocularius. V. ochelarĭ). De ochĭ, al ochĭuluĭ: nerv ocular. Martur ocular, care a văzut faptele despre care vorbește. S. n., pl. e. La ochene, sticla din partea ochĭuluĭ (în opoz. cu obĭectiv).
Sursa: Dicționaru limbii românești

oculár1 adj. m., pl. oculári; f. oculáră, pl. oculáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

oculár2 s. n., pl. oculáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ocular a. ce ține de ochiu: nerv ocular; martur ocular, cel ce însuș a văzut faptele ce povestește. ║ n. sticla pe care s’aplică ochiul, în opozițiune cu obiectivul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

OCULÁR, -Ă, oculari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de ochi1, privitor la ochi1, al ochiului1. ◊ Martor ocular = persoană care a văzut cum s-a petrecut un fapt. 2. S. n. Sistem optic convergent sau divergent alcătuit dintr-o lentilă sau dintr-un grup de lentile ale unui instrument optic, care servește la observarea imaginii date de obiectivul microscopului, al lunetei etc. – Din fr. oculaire, lat. ocularius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)