Am găsit 30 de definiții pentru cuvantul/cuvintele ochean:

OCHEÁN1, ocheane, s. n. Nume dat unor instrumente optice portative care măresc unghiul sub care se văd obiectele depărtate de pe suprafața pământului, permițând o mai bună distingere a detaliilor. – Din it. occhiale, adaptat la cuvintele românești terminate în -an.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


OCHEÁN2 s. m. v. ocheană.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ocheán, ocheáni, și ocheáne, s.m. și n. (reg.) 1. regina peștilor. 2. (s.n.) vârtej de apă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

OCHEÁN s. n. instrument optic care apropie obiectele depărtate. (după it. occhialone)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ochean, ocheane s. n. ochi.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

1) ocheán n., pl. ene și (răŭ) eane, și ocheánă f., pl. ene (d. ochĭ). Instrument de văzut foarte departe, binoclu. Lunetă, telescop. – Invențiunea ochenelor e atribuită unuĭ negustor de ochelarĭ Olandez anume Metius, orĭ maĭ degrabă copiilor luĭ, care, la 1609, jucîndu-se, puseră o sticlă concavă în fața uneĭa convexe. Peste un an, aflînd de această descoperire, Galileŭ a perfecționat-o reușind să construĭască telescoape, care astăzĭ aŭ ajuns la proporțiunĭ gigantice.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) ocheán (ea 2 silabe), V. ocean 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ocheán (instrument) (-chean) s. n., pl. ocheáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

OCHEÁN1 ocheane, s. n. Nume dat unor instrumente optice portative care măresc unghiul sub care se văd obiectele depărtate de pe suprafața Pământului, permițând o mai bună distingere a detaliilor. – Din it. occhiale, adaptat la cuvintele românești terminate în -an.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

OCHEÁN2 s. m. v. ocheană.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

OCHEÁN1, ocheane, s. n. Nume dat unor instrumente optice portative care măresc unghiul sub care se văd obiectele depărtate de pe suprafața pământului, permițând o mai bună distingere a detaliilor. – Din it. occhiale, adaptat la cuvintele românești terminate în -an.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

OCHEÁN2 s. m. v. ocheană.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ocheán, ocheáni, și ocheáne, s.m. și n. (reg.) 1. regina peștilor. 2. (s.n.) vârtej de apă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

OCHEÁN s. n. instrument optic care apropie obiectele depărtate. (după it. occhialone)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ochean, ocheane s. n. ochi.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

1) ocheán n., pl. ene și (răŭ) eane, și ocheánă f., pl. ene (d. ochĭ). Instrument de văzut foarte departe, binoclu. Lunetă, telescop. – Invențiunea ochenelor e atribuită unuĭ negustor de ochelarĭ Olandez anume Metius, orĭ maĭ degrabă copiilor luĭ, care, la 1609, jucîndu-se, puseră o sticlă concavă în fața uneĭa convexe. Peste un an, aflînd de această descoperire, Galileŭ a perfecționat-o reușind să construĭască telescoape, care astăzĭ aŭ ajuns la proporțiunĭ gigantice.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) ocheán (ea 2 silabe), V. ocean 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ocheán (instrument) (-chean) s. n., pl. ocheáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

OCHEÁN1 ocheane, s. n. Nume dat unor instrumente optice portative care măresc unghiul sub care se văd obiectele depărtate de pe suprafața Pământului, permițând o mai bună distingere a detaliilor. – Din it. occhiale, adaptat la cuvintele românești terminate în -an.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

OCHEÁN2 s. m. v. ocheană.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

OCHEÁN1, ocheane, s. n. Nume dat unor instrumente optice portative care măresc unghiul sub care se văd obiectele depărtate de pe suprafața pământului, permițând o mai bună distingere a detaliilor. – Din it. occhiale, adaptat la cuvintele românești terminate în -an.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

OCHEÁN2 s. m. v. ocheană.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ocheán, ocheáni, și ocheáne, s.m. și n. (reg.) 1. regina peștilor. 2. (s.n.) vârtej de apă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

OCHEÁN s. n. instrument optic care apropie obiectele depărtate. (după it. occhialone)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ochean, ocheane s. n. ochi.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

1) ocheán n., pl. ene și (răŭ) eane, și ocheánă f., pl. ene (d. ochĭ). Instrument de văzut foarte departe, binoclu. Lunetă, telescop. – Invențiunea ochenelor e atribuită unuĭ negustor de ochelarĭ Olandez anume Metius, orĭ maĭ degrabă copiilor luĭ, care, la 1609, jucîndu-se, puseră o sticlă concavă în fața uneĭa convexe. Peste un an, aflînd de această descoperire, Galileŭ a perfecționat-o reușind să construĭască telescoape, care astăzĭ aŭ ajuns la proporțiunĭ gigantice.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) ocheán (ea 2 silabe), V. ocean 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ocheán (instrument) (-chean) s. n., pl. ocheáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

OCHEÁN1 ocheane, s. n. Nume dat unor instrumente optice portative care măresc unghiul sub care se văd obiectele depărtate de pe suprafața Pământului, permițând o mai bună distingere a detaliilor. – Din it. occhiale, adaptat la cuvintele românești terminate în -an.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

OCHEÁN2 s. m. v. ocheană.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)