OCAZIONÁ, ocazionez, vb. I. Tranz. (Rar) A pricinui, a prilejui, a cauza, a provoca (ceva cuiva). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionner.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a OCAZIONÁ vb. I. tr. (Rar) A prilejui; a da ocazia; a cauza. [Pron. -zi-o-. / < fr. occasionner].
Sursa: Dicționar de neologisme
OCAZIONÁ vb. tr. a prilejui; a cauza; a da ocazia. (< fr. occasionner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ocazioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 ocazioneázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ocazionà v. a da ocaziunea, a fi cauza; o imprudență poate ocaziona o mare nenorocire.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
OCAZIONÁ, ocazionez, vb. I. Tranz. A pricinui, a prilejui, a cauza, a provoca (ceva cuiva). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionner.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)