OBRĂZNICĂTÚRĂ, obrăznicături, s. f. (Fam.) Ființă obraznică. – Obraznic + suf. -ătură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a obrăznicătúră f., pl. ĭ. Fam. Copil obraznic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
obrăznicătúră (o-brăz-) s. f., g.-d. art. obrăznicătúrii; pl. obrăznicătúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită OBRĂZNICĂTÚRĂ, obrăznicături, s. f. Ființă obraznică. – Obraznic + suf. -ătură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)