Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele obosi:

OBOSÍ, obosesc, vb. IV. Intranz. și refl. A pierde puterile (fizice sau intelectuale) în urma unui efort îndelungat; a osteni. ◊ Tranz. M-au obosit drumurile.Refl. A depune eforturi (intense) pentru a face ceva. – Din bg. oboseja, scr. obositi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


obosí (obosésc, obosít), vb. – A se osteni, a se plictisi, a i se urî de... Sb., slov. obositi „a ajunge desculț”, din sl. bosi „desculț” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 221; Tiktin; Pușcariu, Lr., 282). În Olt. și Munt. (ALR, I, 102); în Mold. este preferat osteni.Der. oboseală, s. f. (osteneală); obositor, adj. (care obosește).
Sursa: Dicționarul etimologic român

obosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obosésc, imperf. 3 sg. oboseá; conj. prez. 3 să oboseáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

obosì v. 1. a osteni foarte. [Serb. OBOSITI, a-și rupe încălțămintea (de mult umblet): românește cu sensul generalizat].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

OBOSÍ, obosesc, vb. IV. Intranz. și refl. A pierde puterile (fizice sau intelectuale) în urma unui efort îndelungat; a osteni. ◊ Tranz. M-au obosit drumurile.Refl. A depune eforturi (intense) pentru a face ceva. – Din bg. oboseja, sb. obosiți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)