Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele oboi:

OBÓI, oboaie, s. n. Instrument muzical de suflat în formă de tub, cu ancie dublă, construit din lemn special, cu găuri și cu clape, folosit mai ales în orchestră. – Din it. oboe, germ. Oboe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


OBÓI s.n. Instrument muzical de suflat, din lemn, în formă de tub, cu ancie dublă, cu găuri și cu clape. [Cf. it. oboe, germ. Oboe, fr. hautbois].
Sursa: Dicționar de neologisme

OBÓI s. n. instrument muzical de suflat, din lemn, în formă de tub, cu ancie dublă, cu găuri și clape. (< it. oboe, germ. Oboe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

obói (-iuri), s. n. – Instrument muzical de suflat. – Var. pl. oboaie. Fr. haut-bois, prin intermediul germ. Hoboe.Der. oboist, s. m. (cîntăreț la oboi).
Sursa: Dicționarul etimologic român

OBÓI (‹ it., germ.; {s} fr. hautbois „copac înalt”) s. n. Instrument muzical de suflat, din lemn, de forma unui tub cu ancie dublă, cu găuri și cu clape. Provenit din străvechile fluiere, utilizat în antichitate în Orient și în Europa. Introdus în orchestră în Franța (1670), a evoluat către forma actuală în sec. 19. Folosit ca instrument solist sau în formațiile de muzică de cameră, în orchestre simfonice, de operă etc., are un sunet pătrunzător, clar și un colorit pastoral.
Sursa: Dicționar enciclopedic

*obóĭ n., pl. oaĭe (fr. hautbois, d. haut, înalt, și bois, lemn; it. oboè; germ. hoboe, rus. gobóĭ, gobóĭa). Clarinet care scoate niște sunete maĭ groase și de o mare dulceață. V. fagot.
Sursa: Dicționaru limbii românești

obói s. n., pl. oboáie
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

OBÓI, oboaie, s. n. Instrument muzical de suflat în formă de tub, cu ancie dublă, construit din lemn special, cu găuri și cu clape, folosit mai ales în orchestră. – Din it. oboe, germ. Oboe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)