OBLÍ, oblesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndrepta, a nivela. ♦ Refl. A da corpului o poziție dreaptă, a se ține drept. – Din oblu2.Sursa: Dicționarul limbii române moderne oblì v. a face oblu, a aplana.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
obli - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul oblu
obli - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul oblu