OBLÁȚIE s.f. (Rar) Dar, ofrandă. ♦ Moment în slujba catolică. [Gen. -iei, var. oblațiune s.f. / < lat. oblatio, fr. oblation].
Sursa: Dicționar de neologisme
OBLÁȚIE s. f. jertfă adusă unei divinități; ofrandă. (< fr. oblation, lat. oblatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme