OȚETÍ, oțetesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre vinuri) A se transforma în oțet; a se înăcri. 2. Fig. (Rar) A deveni aspru, mânios, sever; a se supăra, a se mânia. [Var.: (pop.) oțețí vb. IV] – Din oțet.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a !oțetí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se oțetéște, imperf. 3 sg. se oțeteá; conj. prez. 3 să se oțeteáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
oțetì v. 1. a se face acru (ca oțetul); 2. fig. a se irita. [V. oțet].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
OȚEȚÍ vb. IV v. oțeti.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a Forme flexionare:
oțeți - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul oțet
oțeți - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul oțet