NĂTÂNGÍE, nătângii, s. f. 1. Lipsă de inteligență, de pricepere; p. ext. faptă, vorbă, atitudine de om nătâng (1); neghiobie, prostie. 2. Îndărătnicie, încăpățânare. – Nătâng + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a nătângíe (rar) s. f., art. nătângía, g.-d. art. nătângíei; pl. nătângíi, art. nătângíileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
nătângie f. defectul celui nătâng.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NĂTÂNGÍE, nătângii, s. f. (Rar) 1. Lipsă de inteligență, de pricepre; p. ext. faptă, vorbă, atitudine de om nătâng (1); neghiobie, prostie. 2. Îndărătnicie, încăpățânare. – Nătâng + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)