NOSTIMÁDĂ, nostimade, s. f. Lucru, întâmplare, glumă etc. plină de haz sau caraghioasă. ◊ Loc. adj. De toată nostimada = foarte nostim, plin de haz. – Din ngr. nostimádha.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a nostimádă f., pl. e (ngr. nostimáda). Faptă nostimă, de spirit. Faptă comică, hazlie: nostimadele luĭ Păcală.
Sursa: Dicționaru limbii românești
nostimádă s. f., g.-d. art. nostimádei; pl. nostimádeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită nostimadă f. lucru nostim.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NOSTIMÁDĂ, nostimade, s. f. Lucru, întâmplare, glumă etc. plină de haz sau caraghioasă. ◊ Loc. adj. De toată nostimada = foarte nostim, plin de haz. – Din ngr. nostimádha.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)