NOCÍV, -Ă, nocivi, -e, adj. Vătămător, distrugător (pentru sănătatea, viața, dezvoltarea cuiva). Substanță nocivă. – Din fr. nocif, lat. nocivus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
NOCÍV, -Ă adj. Vătămător, distrugător. [Cf. fr. nocif, lat. nocivus < nocere – a vătăma].
Sursa: Dicționar de neologisme
NOCÍV, -Ă adj. vătămător, dăunător (pentru sănătate), distrugător. (< fr. nocif, lat. nocivus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
* nocív, -ă adj. (lat. nocivus = nócuus, vătămător). Vătămător.
Sursa: Dicționaru limbii românești
* nocív, -ă adj. (lat. nocivus = nócuus, vătămător). Vătămător.
Sursa: Dicționaru limbii românești
nocív adj. m., pl. nocívi; f. nocívă, pl. nocíveSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită NOCÍV, -Ă, nocivi, -e, adj. Vătămător, distrugător (pentru sănătatea, viața, dezvoltarea cuiva). Substanță nocivă. – Din fr. nocif, lat. nocivus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
