NOBILITÁR, -Ă, nobilitari, -e, adj. (Înv.) Nobiliar. – Cf. fr. nobiliaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
nobilitár, nobilitáră, adj. (înv.) nobiliar; (în sintagme) diplomă nobilitară = carte de boierie, carte de nemeșug.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
nobilitár (înv.) adj. m., pl. nobilitári; f. nobilitáră, pl. nobilitáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită NOBILITÁR, -Ă, nobilitari, -e, adj. (Înv.) Nobiliar. – Cf. fr. nobiliaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)