NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor. – Nit + suf. -ui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
nituì v. a turti vârful unui cuiu pe cealaltă parte a obiectului în care se bate. [V. nit].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit1 după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor1. – Nit1 + suf. -ui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)