NITRÍT, nitriți, s. m. (Chim.) Azotit. – Din fr. nitrite.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a NITRÍT s.m. Azotit. [< fr. nitrite].
Sursa: Dicționar de neologisme
NITRÍT s. m. azotit. (< fr. nitrite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
nitrít (ni-trit) s. m., pl. nitríțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită NITRÍT, nitriți, s. m. (Chim.) Azotit. – Din fr. nitrite.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)