NIMICNICÍE, nimicnicii, s. f. 1. Deșertăciune, zădărnicie. 2. Lipsă de însemnătate, de valoare; nimicie. – Nimicnici + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
nimicnicíe f. (d. nimic). Nulitate, vanitate: nimicnicia gloriiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
nimicnicíe (înv.) s. f., art. nimicnicía, g.-d. nimicnicíi, art. nimicnicíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită nimicnicie f. nulitate, neant.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NIMICNICÍE s. f. (Înv.) 1. Deșertăciune, zădărnicie. 2. Lipsă de însemnătate, de valoare; nimicie. – Nimicnici + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 