Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele nimeni:

NÍMENI pron. neg. Nici un om; nici o ființă. [Gen.-dat.: nimănuiVar.: nímenea, (reg.) níme, nímene pron. neg.] – Lat. nemo, neminem.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


nímeni pron. – Niciunul. – Var. nimene(a), nime, nimenilea, (Banat, Olt.) nima. Megl. nimen, nimea, nimini. Lat. nĕmo, nēmĭnem (Pușcariu 1130; Candrea-Dens., 1231; REW 5886), cf. it. nimo, sard. nimus, cors. nimo. Var. nime provine din nominativ (cf. om, oameni), sau reprezintă o formă disimulată. Gen. nimănui, nimărui, nimunui, nimălui.
Sursa: Dicționarul etimologic român

nímeni (vest), nímenea și -rea (est.; ea dift.) pron. negativ m. sing., gen. al nimănúĭ și -rúĭ saŭ al lu nim- (vrom. némene[a] și neme, d. lat. nêmo, némisis, din ne, nu și hômo, hôminis, om; it. [Pistoia] nimo, cors. nimu, sard. nemus. Nimerea e un rest de rotacizm ca și oamerĭ îld. oamenĭ). Nicĭ un om: nimenĭ nu e absolut fericit. – Vechĭ și nimene, nimenile(a), nimerile(a), nimele(a). Azĭ (maĭ rar) și níme(a), în Banat și Olt. nima. Gen. vechĭ și nimunúĭ, -urúĭ, -ulúĭ și -ălúĭ. Azĭ (Munt. vest) și nimuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

nímeni/(pop.) nímenea pr., g.-d. nimănúi/nimănúia
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

nimeni pr. niciun om: n´a venit nimeni. [Lat. NEMINEM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

NÍMENI pron. neg. (Indică inexistența unei ființe) Niciun om; nicio ființă. [Gen.-dat.: nimănui.Var.: nímenea, (reg.) níme, nímene pron. neg.] – Lat. nemo, neminem.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)