Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele nevolnic:

NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizică, de forță; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat. 2. S. m. și f. (Înv.) Supus; iobag, șerb. – Din sl. nevolĩnŭ sau ne- + volnic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


nevólnic, -ă adj. (vsl. nevolĭnŭ, neliber, fără voĭe; bg. sîrb. nevolnik, nevoĭaș, rob; rus. nevólĭnik, rob, nevólĭnyĭ, involuntar. V. voinic). Infirm, neputincĭos, incapabil.
Sursa: Dicționaru limbii românești

nevólnic (pop.) adj. m., s. m., pl. nevólnici; adj. f., s. f. nevólnică, pl. nevólnice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

nevolnic a. 1. involuntar; 2. neputincios. [Slav. NEVOLĬNŬ, fără voie]. ║ m. invalid, infirm: până la domnie s’a prefăcut nevolnic AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizică, de foiță; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat. 2. S. m. și f. (Înv.) Supus; iobag, șerb. – Din sl. nevolĩnŭ sau ne- + volnic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)