NEVINOVÁT, -Ă, nevinovați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care nu este vinovat, care nu are nici o vină; fără vină. 2. Care nu e atins de rău, care ignoră răul, care este incapabil de a comite un rău; curat la suflet; inocent, candid; p. ext. lipsit de experiență, de artificialitate și de prefăcătorie; naiv. ♦ Care denotă, exprimă inocență, candoare, naivitate. ♦ Care nu ascunde nimic rău; inofensiv. – Ne- + vinovat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a nevinovát, -ă adj. (ne și vinovat). Inocent, lipsit de vină. Naiv. Lipsit de răutate.
Sursa: Dicționaru limbii românești
nevinovát adj. m., pl. nevinováți; f. nevinovátă, pl. nevinováteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită nevinovat a. 1. care nu e vinovat; 2. scutit de păcate, candid: suflet nevinovat; 3. simplu, prea naiv: ființă nevinovată.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NEVINOVÁT, -Ă, nevinovați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care nu este vinovat, care nu are nicio vină; fără vină. 2. Care nu e atins de rău, care ignoră răul, care este incapabil de a comite un rău; curat la suflet; inocent, candid; p. ext. lipsit de experiență, de artificialitate și de prefăcătorie; naiv. ♦ Care denotă, exprimă inocență, candoare, naivitate. ♦ Care nu ascunde nimic rău; inofensiv. – Pref. ne- + vinovat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)