NESUPÚNERE, nesupuneri, s. f. Lipsă de supunere; atitudine, faptă etc. care contravine legii, unor dispoziții etc. – Ne- + supunere.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a nesupúnere f. Lipsă de supunere, insubordinațiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești
nesupúnere s. f., g.-d. art. nesupúnerii; pl. nesupúneriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită nesupunere f. lipsă de supunere, insubordonațiune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NESUPÚNERE, nesupuneri, s. f. Lipsă de supunere; atitudine, faptă etc. care contravine legii, unor dispoziții etc. – Pref. ne- + supunere.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)