NESMINTÍT, -Ă, nesmintiți, -te, adj., adv. (Înv. și reg.) 1. Adj. Care nu poate fi mișcat din loc, care nu poate fi schimbat ori abătut. 2. Adv. Fără abatere, fără schimbare; p. ext. în mod regulat, constant. 3. Adv. Neapărat, negreșit; desigur. – Ne- + smintit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a nesmintít, -ă adj. Care nu e smintit. Nestrămutat în hotărîre: voința nestrămutată de a învinge. Negreșit, absolut: nevoĭe nesmintită. Adv. Negreșit, sigur: voi veni nesmintit.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!nesmintít (nes-min-/ne-smin-) (înv., reg.) adj. m., pl. nesmintíți; f. nesmintítă, pl. nesmintíteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită nesmintit a. (arhaic) nestrămutat: dorință nesmintită de a se arăta credincios BĂLC. ║ adv. negreșit: altul nesmintit că ar fi asurzit ISP. [V. smintì].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NESMINTÍT, -Ă, nesmintiți, -te, adj., adv. (Înv. și reg.) 1. Adj. Care nu poate fi mișcat din loc, care nu poate fi schimbat ori abătut. 2. Adv. Fără abatere, fără schimbare; p. ext. în mod regulat, constant. 3. Adv. Neapărat, negreșit; desigur. – Pref. ne- + smintit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)