Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele nepot:

NEPÓT, -OÁTĂ, nepoți, -oate, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale. 2. (Fam.; mai ales la voc.) Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr, unei tinere sau unui copil. 3. (De obicei la pl.) Descendent, urmaș. – Lat. nepos, -tis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


nepót (nepóți), s. m. – Persoană considerată în raport cu bunicii săi sau cu unchii și mătușile sale. – Mr., megl., istr. nepot. Lat. nĕpōtem (Pușcariu 1171; Candrea-Dens., 1225; REW 5890), cf. it. nievo, nipote (logud nebode), fr. neveu, cat. nebodo. Confuzia „văr” și „nepot”, ca în it. nipote, este indoeurop., cf. Meillet, Mél. Soc. Ling., IX, 141. Cuvînt de uz general (ALR, I, 171). Der. nepoată, s. f. (și cu sensul de „verișoară”), probabil der. intern (ipoteza unui lat. *nĕpōta, Candrea, É'léments, 11; Pascu, Beiträge, 11 sau *nĕpōtia, REW 5891, nu pare necesară); nepoție, s. f. (înrudire de nepot sau de văr); nepotism, s. n., din fr. népotisme; strănepot, s. m.; strănepoată, s. f. – Din rom. provine mag. nepotya (Edelspacher 20).
Sursa: Dicționarul etimologic român

nepot, nepoți s. m. (intl.) om prost, ușor de înșelat.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

nepót, -oátă s. (lat. nepos, nĕpótis, nepot, nepsis, pop. nepóta, nepoată; scr. napât, germ. neffe; it. nipóte, sard. nebode, fr. neveu, cat. nebodo, nabod, sp. nebod. – D. rom. vine ung. nyepota). Fiŭ saŭ fiica frateluĭ saŭ suroriĭ. Fiica saŭ fiica fiuluĭ saŭ fiiciĭ. – V. unchĭ, moș, bunic.
Sursa: Dicționaru limbii românești

nepót s. m., pl. nepóți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

nepot m. fiu al fratelui sau al surorii. [Lat. NEPOTEM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

NEPÓT, -OÁTĂ, nepoți, -oate, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale. 2. (Fam.; mai ales la voc.) Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr, unei tinere sau unui copil. 3. (De obicei la.pl.) Descendent, urmaș. – Lat. nepos, -tis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)