NEOBRĂZÁRE s. f. Vorbă, faptă, atitudine, purtare lipsită de cuviință; lipsă de cuviință, obrăznicie, nerușinare, impertinență. [Pr.: ne-o-] – Cf. neobrăzat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a neobrăzáre (eo 2 sil.) f. Obrăznicie, nerușinare. Impertinență.
Sursa: Dicționaru limbii românești
neobrăzáre (ne-o-bră-) s. f., g.-d. art. neobrăzắriiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită neobrăzare f. nerușinare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NEOBRĂZÁRE s. f. Vorbă, faptă, atitudine, purtare lipsită de cuviință; lipsă de cuviință, obrăznicie, nerușinare, impertinență. [Pr.: ne-o-] – Cf. neobrăzat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)